Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Floarea dragostei când crește, /: veșnic nu se ofilește, :/ ci se nalță mai deplină /: până-n Țara de lumină. :/ [V2] Focul dragostei când vine, /: veșnicia-ntreagă ține, :/ căci în Dumnezeu își are /: sfânta lui înflăcărare. :/ [V3] Râul dragostei curate, /: ca să sece, nu mai poate. :/ Domnu-i este obârșia /: și inundă veșnicia. :/ [V4] Fă-mă, Tu, deplin iubire, /: să m-avânt spre-nveșnicire, :/ să-Ți slujesc, să-Ți fiu comoară, /: Doamne, numa-n dor și pară. :/