Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Dintre câte ținte urmărite-n viață, ce-a rămas iubirii cu adevărat? /: Lacrima de aur, flacăra de gheață, și curatul slavei zbor însingurat. :/ [V2] Dintre câte lupte depărtat purtate, ce-a rămas credinței, doar al ei mereu? /: Urmele de cuie în cântări schimbate, steagul fără-nfrângeri dus lui Dumnezeu! :/ [V3] Dintre câte temeri îndelung trăite, ce-a rămas nădejdii, zestre din furtuni? /: Dulce-mpărtășirea tanei negrăite, pacea-ncredințării marilor minuni. :/ [V4] Toată noaptea aspră le-a rămas departe urmele de rane s-au făcut un nimb, /: temerilor duse liniștit spre moarte, le-a rămas mărirea nesfârșită-n schimb. :/