Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] Când trandafirii înfloresc, o mare taină-n ei se-arată... Când trandafirii înfloresc, toți cei ce-așteaptă și iubesc, aud un susur îngeresc /: din primăvara neuitată... :/ [C1] Era o zi cu cer senin, cu-aceleași flori pe ramuri ninse, era o zi cu cer senin, când de pe-acest pământ străin, se înălța atât de lin, /: Isus, cu brațele întinse. :/ [V2] Erau și-atuncea flori de nea, și flori de sânge și de soare. Erau și-atuncea flori de nea, când Cel căzut sub crucea grea, atât de liniștit urca /: spre galaxii nepieritoare. :/ [C2] Se înălța spre nepătruns, spre scânteierile gigante, se înălța spre nepătruns... Iar când pe boltă a ajuns, un abur palid L-a ascuns, /: ca un reflex de diamante. :/ [V3] Și-atunci o șoaptă se-auzi, un glas de îngeri în grădină. Și-atunci o șoaptă se-auzi... "Acest Isus va reveni la fel cum în această zi /: S-a înălțat către Lumină." :/ [C3] De-aceea an de an privesc și gând cu gând mereu ne-ntreabă - de-aceea an de an privesc, și-aș vrea să strig dar nu-ndrăznesc, ... Când trandafirii înfloresc... /: "O, vino, Doamne, mai degrabă!" :/