Nicolae Moldoveanu T V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 C4 [T] Cine crezuse vestea la-nceput? /: Și brațul, Doamne, cin-Ți-a cunoscut? :/ [V1] El a crescut ca o odraslă slabă, dintr-un pământ uscat și secetos. N-avea nimic privirile s-atragă, înfățișarea Lui nimic frumos. Disprețuit și părăsit de oameni, OM AL Durerii-n chinuri scufundat, cu însăși suferința să-L asemeni, de noi de toți în seamă nebăgat. [C1] Totuși El cu durerea noastră toată S-a încărcat, oricât I-a fost de greu, și când asupra Sa a fost vârstă, noi Îl credeam lovit de Dumnezeu. [V2] Dar El era străpuns pentru păcate și pentru crime și fărădelegi, nu ale Lui, ci ale noastre, toate. Zdrobit pentru păcatul lumii-ntregi. Pedeapsa care nouă ne dă pace căzu pe El și suntem izbăviți, prin rana Lui mânia legii tace și pentru veci am fost tămăduiți. [C2] Noi rătăceam ca niște oi în turmă, ce nu știu unde duce drumul lor; Domnul făcu asupra Lui la urmă să cadă vina noastră-a tuturor. [V3] Și chinuit n-a dat nici un răspuns, ca mielul când îl duci la măcelar, ca oaia care mută stă la tuns, nici un cuvânt n-a murmurat măcar. Dar cine-n vreme-aceea-a vrut să creadă că El fusese șters ca luat de vânt, din rândul celor vii dat morții pradă, pentru păcatu-ntregului pământ? [C3] Iar groapa-ntre cel răi I Se deschise, mormântul Lui cu plinul din belșug, măcar că fărdelegi nu săvârșise și-n gura Lui n-aflară vicleșug. [V4] Domnu-a găsit cu cale să-L zdrobească pentru păcat, dar jertfa Lui apoi avea s-o vadă-n mulți cum o să crească, și mii de ani va da mlădițe noi. Îl va cuprinde sfântă-nviorare, de rodul muncii sufletului Său, pe mulți atunci îi va-nălța-ntr-o stare cum o dorește Dreptul Dumnezeu. [C4] De-aceea cu cei mari Îi va fi partea și prada va-mpărți-o cu cei tari, căci El din voia Lui primit-a moartea și numărat a fost printre tâlhari. [B] Căci vina noastr-a luat asupra Lui /: și-a mijlocit iertarea orișicui. :/