Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] O, cât de-amar e ceasu-n care mai văd cum umbrele-mi cobor, /: când mi se sparge de sub aripi (bis 2) seninul sfânt prin care zbor. :/ [V2] Când mi-ntorc ochii dinspre-nalturi și iar privesc înspre-adâncimi, /: când ce-am lăsat m-ademenește (bis 2) din nou spre joase-ntunecimi. :/ [V3] Când iar mă văd aproape-n mreaja a ce-am crezut demult că-i rupt, /: când pare gol tot ce-i deasupra (bis 2) și-mi pare plin ce-i dedesubt. :/ [V4] De ce-i atât de-adânc în mine înfipt al firii bold amar, /: de când mă lupt să-l smulg și-adesea (bis 2) îl simt din nou cum crește iar. :/ [V5] Isuse, numai Tu-mi ești Singur Dumnezeiescul Salvator, /: în ceasul meu amar în care (bis 2) mai văd cum umbrele-mi cobor. :/