Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] De n-ai uitat, de n-ai uitat, ce Jertfă te-a răscumpărat, ce sfânt Cuvânt ți s-a vestit, nici să nu uiți pân-la sfârșit. Dar de-ai uitat trecutul tău și vina umbletului rău, ca-n roade sfinte să le-ntreci, /: de-acum să nu mai uiți pe veci. :/ [V2] De n-ai uitat, de n-ai uitat, întâiul drum îmbrățișat, lumina primei bucurii, nici să nu uiți cât ai să fii. Dar de-ai uitat de frații tăii și primele iubirii căi, întoarce-te la ei curând, /: - și-apoi să nu mai uiți nicicând. :/ [V3] De n-ai uitat, de n-ai uitat, de ceasul cel apropiat, și unde-s cei ce nu mai sunt, nici să nu poți pân-la mormânt. Dar de-ai uitat - și-acum trăiești în căi și-n fapte nebunești, curând te vei trezi-ngrozit, /: în plâns amar și nesfârșit. :/