Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Ce tainic te-nconjoară Domnul cu binefacerile Sale, în dulci chemări, în noi îndemnuri, spre Ținta mântuirii tale. Tu nu-nțelegi cum vine gândul ce-ți luminează o cărare, și de-unde-ți izvorăște-ndemnul cu năzuință sfințitoare. [V2] De unde-i setea rugăciunii cu ușurarea ce-i urmează, și cine taina-ți limpezește, și cine teama-ți luminează. De unde-ți vine mulțumirea, când ai învins în vreo ispită, și cine-nlătură-ndoiala din noaptea ta neliniștită... [V3] Tu nu-nțelegi, dar după toate e harul Lui ce te-nconjoară și care-n toate-aceste-ndemnuri lumină inimii-ți coboară. Când simți blândețea lor tăcută, cum te-nveșmântă și-ncălzește, lui Dumnezeu, Lui Singur numai înlăcrimând Îi mulțumește.