Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Mai este la Sfârșit o judecată cumplita Judecată de Apoi, căci trebuie pe drept să-și ia răsplată, cum a lucrat oricare dintre noi! Noi nu murim când inima-ncetează, lăsăm în urmă tot ce-am scris și-am spus, dar tot ce dăm la cei ce ne urmează, mereu dă rod, când noi demult ne-am dus. [V2] Avem copii, - și-i creștem după vrere; avem elevi, și-i învățăm ce vrem; avem o turmă-n grijă și-n veghere, și-ntreaga lor răspundere avem. Căci ei vor fi în lume și-n viață, așa cum noi le-am spus și arătat, iar ei, la fel așa vor da povață, și-un lung popor e-acum de noi format. [V3] Îi creștem buni? - la fel și ei vor face! Îi creștem rău, - așa vor îndruma. Noi i-ndreptăm înspre război sau pace, rând după rând pe câți ne vor urma. Și-abia atunci la Marea Judecată, vedea-vom toți uimiți cu-adevărat, cât a salvat o creștere frumoasă, cât a ucis un suflet blestemat. [V4] O, voi cei mari răspunzători de gloate, părinți și-ndrumători pentru urmași, voi veți purta răspunderile toate, voi creșteți sfinți, sau creșteți ucigași. De-aceea pentru tot ce ne urmează, la Marea Judecată de Apoi, cu ochi uimiți, oricare o să vază, cât rău sau bine a-nceput cu noi.