Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Din tot ce-aduni c-o ne-ncetată dorință de-a fi mai bogat, nu stai tu să te-ntrebi vreodată ce-i chiar al tău, cu-adevărat? Când ochii tăi privesc la toată nimica ce ți-ai strâns pe rând, nu stai tu singur câteodată să te întrebi ce duci plecând? [V2] Și dacă vezi, din câte-s roată, că n-ai nimic nedespărțit, nu stai tu singur câteodată să te gândești de ce-ai trăit? Și dacă pân-acuma, iată, de Dumnezeu te tot ascunzi, nu stai tu singur câteodată să te gândești ce-ai să răspunzi? [V3] Și dacă dragostea-i curată de-atâta vreme-o tot alungi, nu stai tu singur câteodată să te gândești unde-ai s-ajungi? /: Și dacă moartea cu aripa cea neagră azi ți-ar sta în drum, nu vezi tu, om sărman, că-i clipa să-ntorci la Domnul chiar acum? :/