Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Ce dușmănit ești Tu acum pe unde mergi cu mine vrăjmașii Tăi m-ar rupe-n drum de-ar ști că merg cu Tine. Când la ospățul lor m-ar vrea, las mesele lor pline, și dezlegând merindea mea mănânc ce pot, cu Tine. [V2] Când mă îmbiu spre-un așternut, ce cald și moale ține, eu merg în colțul meu tăcut, și dorm lipit de Tine. Când ei mă vor cu ei s-alerg la patimi și rușine rămân napoi de tot și merg pe calea mea cu Tine. [V3] Când ei mă-ndeamnă să îmbrac podoabele lor fine, privesc vesmântul Tău sărac, și-l caut, să fiu ca Tine. Când sunt chemat spre-un loc dintâi știu gândul lor prea bine mă trag spre urmă și rămâi nedespărțit de Tine. [V4] Când ei mă vor să stau râzând cu ei de tot ce-i bine, eu mă feresc, și-ascuns, plângând, mă rog în duh cu Tine. - O, iartă-mă când nu-s așa de-al Tău cum se cuvine, când Te ascund, spre-a nu vedea vrăjmașii că-s cu Tine.