Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Când las din mână harfa caldă, încă vibrând înfiorat, ca urma soarelui pe ape, mai simt rămas un văl curat. Când las din mână Cartea Sfântă, încă ne-ntors dintre tăceri, ca urma vântului pe spice, mai simt cereștile-adieri. [V2] Când las pe mână fruntea - încă păstrând al rugăciunii strai, ca urma liniștei pe rouă, mai simt umblările prin rai. Când las din mâini solia-Ti dulce, încă simțindu-Te pe prag, ca urma lacrimii pe cântec, mai simt c-ai fost, Isuse drag. [V3] Când las din mâini făclia dusă, încă părând a o ținea, ca urma razei peste-o noapte, mai simt c-a fost cărarea mea. Când las și mâinile odihnei, încă părând că n-am sfârșit, ca urma imnului pe-o clipă, mai sui un prag - și I-am pășit.