Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C [V1] Până când rămân părinții credincioși, cu suflet tare, e-o nădejde și de fiii cei căzuți în neascultare. Dar când și părinții caută căile deșertăciunii, învoind nelegiuirea, nu-i nădejde de niciunii. [C] Prețuiți pe credincioșii, ce vi-s frați, părinți și soți, cât i-aveți, mai e nădejde, când ei nu-s, e vai de toți. [V2] Până soțul bun rămâne credincios și-n suferință, e-o nădejde și de soțul cel căzut în necredință. Dar când soțul bun slăbește, întinându-se-mpreună, pentru amândoi se pierde orișice nădejde bună. [V3] Până când mai este unul credincios într-o cetate, e-o nădejde că pedeapsa de Ia toți se va abate. Dar când nu mai este nimeni mâinile spre cer să-și țină, cine mai oprește focul și blestemul să nu vină?