Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Isus, Mântuitorul meu, în Fața Ta m-aplec, căci iar am un urcuș mai greu, și-aș vrea senin să-l trec. Ajută-mi ochii să mi-i țin Ia Tine ațintiți deplin, să nu pot obosi nicicând, când trebuie să lupt urcând. [V2] Isus, Mântuitor iubit, spre Tine mă îndrept, Tu mă-ntărești desăvârșit pe drumul Tău cel drept. Pe vârful munților de har să mă înalti Tu iar și iar, să nu pot obosi nicicând, când trebuie să lupt urcând. [V3] Isus, Mântuitor ceresc, în rugă mă prostern, căci piedici grele întâlnesc, spre Țelul cel etern. Prin Duhul să mă-nviorezi, și râvna să mi-o-flăcărezi, să nu pot obosi nicicând, când trebuie să lupt urcând.