Camelia Gutu V1 V2 V3 V4 [V1] Când inima mi-e tristă și-am lacrimi pe obraz Și n-am la cine merge, să-i spun al meu necaz Căci nimenea nu poate, oricât de mult ar vrea Nici prietenii, nici frații și nici chiar mama mea Nimeni nu mă-nțelege, așa cum o faci Tu Când stăm noi doi de vorbă, îmi mângâi sufletul. [V2] Când stau Isus cu Tine și suntem doar noi doi Îmi este atât de bine, când lacrimi curg șuvoi. La poala crucii Tale îmi vărs amarul meu În Tine mi-e nădejdea, căci Tu ești Dumnezeu Nici unde nu-i mai bine, că-n brațul Tău de Domn Acolo caut scăpare, eu nu caut la om. [V3] Am căutat la oameni n-au putut face nimic Degeaba am așteptat ajutorul n-a venit Ce poate face omul? Omu-i neputincios! Singurul care poate, e Isus Cristos! Căci nimeni nu cunoaște, mai bine inima mea Decât Tatăl din ceruri, El locuiește-n ea. [V4] Acolo-n odăiță, cu Domnul meu cel bun Prin Duhul sfânt, El îmi dă puteri să merg pe drum… /: Primesc puteri divine, primesc puteri de sus Mi le trimite Tatăl, mi le-aduce Isus Și cu puterea aceasta, ce-i de la Duhul Sfânt Biruitor prin toate, trec pe acest Pământ: \