Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Când inima mi-o plec smerită, să stau, Isuse, să Te-ascult, eu nu mă satur niciodată, să stau oricât aș sta de mult. Și când în rugăciunea sfântă eu stau, și-aproape Te simțesc, oricât aș sta, mai mult, mai tare de Tine-aș vrea să m-alipesc. [V2] Când sub umbrarul Tău puternic, eu stând mă simt înviorat, oricât aș sta, tot mi se pare că-n veci aș sta nesăturat. Iar când sub aripile Tale m-adăpostesc în ziua grea, oricât de mult aș sta, Isuse, tot aș mai vrea, tot aș mai vrea. [V3] Oricât aș sta să-mi spui cuvântul despre-al Golgotei preț slăvit, tot aș mai sta s-ascult, Isuse, cât m-ai iubit, cât m-ai iubit. Când în extaz de bucurie stau sub a-Tale dulci priviri, aș sta - și-n veci de lângă Tine nu m-aș mai duce nicăiri.