Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Lângă poarta veșniciei îmi pun faptele-n cântar, dar oricât mi-ar fi de bune, toate fără preț îmi par. [C] Doamne, cum să cred prin fapte c-aș intra-n cetatea Ta, numai harul, numai harul singur e salvarea mea. [V2] lată, din belșugul pâinii ce mi-ai dat-o ne-ncetat, câtă mi-am oprit-o mie, iar Ia alții cât am dat! [V3] lată, din iertarea multă, care-am tot primit-o eu, ce ușor mi-am dat-o mie, iar Ia alții cât de greu. [V4] Iată, din blândețea dulce, care-ntruna am primit, cât de larg am fost cu mine, iar cu alții ce zgârcit! [V5] Și din marea-mi datorie chiar puținul ce l-am dat, Doamne, cât e cu mândrie și cu laude-ntinat!