Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Când credința-mi zace la pământ, Doborâtă de-al ispitei vânt, Când mi-e smulsă frunza de pe ram, Și nu mai sunt cum eram, Dumnezeu rămâne credincios, Harul Lui e veșnic luminos, Din adâncul meu cel mai amar, Milostiv mă 'nalță iar. [V2] Când nădejdea mi-e rănită-n plin, De săgeata iadului hain, Când e numai beznă peste tot, Și nici să strig nu mai pot, Dumnezeu rămâne credincios, Harul Lui e veșnic luminos, Din adâncul meu cel mai amar, Milostiv mă 'nalță iar. [V3] Când din tot ce este-al Tău, Isus, Pare-n mine pentru veci răpus, Știu și simt că totuși mă privești, Și Tu nu mă părăsești. Dumnezeu rămâne credincios, Harul Lui e veșnic iuminos, Din adâncul meu cel mai amar, Milostiv mă 'nalță iar.