Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C [V1] Doamne, nu-i pe lume piatră Să nu poți s-o sfarmi odată Dac-o-ncerci cu foc și apă, Vine clipa când se crapă. Numai inima-mpietrită, Cât o rogi, stă neclintită, Cât o chemi, stă nesimțită, Cât o uzi, stă nerodită. [C] Inimă ne-nduplecată, Inimă, ne-nduplecată, Cum ai să te frângi odată, Cum ai să te frângi odată, De nu vrei, de Isus, Să fii astăzi vindecată. [V2] Și nu-i fier să nu se poată Încălzi și rupe-odată, Dacă focu-l tot izbeşte Vine-un ceas când se topește. Numai inima greoaie, Ani și ani nu se mai moaie. Îți verși lacrima șiroaie Și ea tot nu se-nconvoaie. [V3] Inimă ne-nduplecată Când vrei să te frângi odată? Fier și piatră tot se moaie, Cu sudoare și văpaie, Dar pe tine cât ți-or plânge, Și-n iubire cât te-or strânge, Cu-a Lui cruce și-a Lui sânge Nici Hristos nu te mai frânge.