Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Ridică-mă mereu, o, Doamne, Din orice stare-apăsătoare, Să pot-nălța cu vrednicie, Oriunde, numele Tău mare. [C] Ridică-mă mereu, Slăvite Dumnezeu, Să pot 'nălța smerit, Cuvântul Tău sfințit. [V2] Ridică-mă pe înălțimea Sfințeniei adevărate, Să pot-nălța solia sfântă Din starea inimii curate. [V3] Ridică-mă pe culmea albă A dragostei din Tine-aprinsă, Să pot 'nălţa în lumea urii, Iubirea-n focul ei, ne-nvinsă. [V4] Ridică-mă-n credinţă-ntruna, Prin harul Tău, care nu seacă, Să pot-nălţa din necredință, Pe toți ce-n apa ei se-neacă. [V5] Căci numai ridicat de Tine, În stări de cer și de lumină, Pot să ridic, spre mântuire, O Evanghelie deplină.