Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Ce-mi vezi tu, ochiul meu în lume, Când ești deschis și treaz, trecând? Un lanț legând povara-mpinsă De-un rând de oameni altui rând, Un lanț de patimi însetate După-Adevăr și după Vis, Ce mult râvnitelor ajungeri Le-ațin un drum mereu închis. [V2] Ce-mi vezi tu, inimă deschisă, Ce uiți și crezi așa ușor? Văd Adevărul cum întoarce Plângând din ușa tuturor, Și-ntelepciunea risipindu-și Pe uliți aurul ceresc, Iar umbrele deșertăciunii Cum râd spre tine și cerșesc. [V3] Ce-mi vezi tu, sfântă-nștiintare Spre Mâine, când privești acum? O parte-o văd întunecime Și foc și grindină și fum. Și-o parte-o văd lucind de-un soare Nemaivăzut, nemaisfârșit, Dar Strălucirea și Uitarea Le despărţesc desăvârșit.