Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 [V1] O, cerule-nstelat, ce tainic Mărturisești pe Dumnezeu, A Cărui frumuseți și-ntinderi Le-arăți și ni le-ascunzi mereu. [C1] O, soare strălucit și falnic, Ce minunat mărturisești, Pe-Acel al Cărui Chip și Zâmbet Și dragoste și milă ești. [V2] O, munți înalți cât de puternic Și de măreț mărturisiți, Pe Dumnezeu de-a Cărui Mână Și-nțelepciune-ați fost zidiți! [C2] O, câmpule-nflorit și dulce Mărturisești înfiorat, Desăvârșita frumuseţe A Celui care te-a creat! [V3] O, văi adânci, o, vânt puternic, O, mări cu larg înspăimântat, O, codri-ntinși vuind de tunet, Cum ne grăiți de-nfricoșat! [C3] O, veșnic necuprinse-ntinderi, Ce-asurzitor și ce tăcut, Ne-nvinuiți, mărturisindu-L Pe-Acela care v-a făcut! [V4] O, cerule-nstelat, ce tainic Mărturisești pe Dumnezeu, A Cărui frumuseți și-ntinderi Le-arăți și mi le-ascunzi mereu. [C4] Ce dezvinovățiri să poată Afla în fața Ta acel Ce n-a vrut, nici să creadă, Nici să-nțeleagă-n nici un fel!