Anonim V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Tu crezi că oare Te-am uitat atunci când eşti la margini dat, Tu crezi că Eu sunt muritor, că sunt ca omul trecător, Tu crezi că dacă nu-Ţi răspund, se poate ca să nu Te-aud? [C] Dar Te iubesc, n-am să Te las, şi sunt cu tine pas cu pas, Chiar când eşti pe pământ pribeag, Eu Te mângâi, copile drag, Și-am să Te strâng la pieptul Meu, iubit copil de Dumnezeu [V2] Eu, care-s veşnic Dumnezeu, să nu-ţi cunosc suspinul tău? Când M-ai strigat că rana-i grea, balsam ţi-am pus atunci pe ea, Și dulce-alin Eu Ţi-am adus şi Te-am privit cu drag nespus. [V3] Tu eşti copilul preţuit, căci pentru tine M-am jertfit Și Te-am iubit atât de mult, tu ai crezut că nu Te-ascult, Cu tine am un legământ, pecetluit cu sânge sfânt. [V4] Cu dor aştept aceea zi, când rodu-n faţă-L voi privi, Când Îi voi strânge iar la piept pe sfinţii mei ce-au lucrat drept, Mireasa ce Mi-am câştigat, cu sângele pe lemn vărsat.