Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Bunătatea Ta, o, Doamne, tot mai nouă strălucește, și mai mult decât viața pentru mine, prețuiește. Ea coboară în adâncul unde eu prin neveghere, am căzut - și mă ridică, alinând a mea durere. [V2] Bunătatea Ta, o, Doamne, n-are capăt, nici hotare, ea înaintează pururi mai frumoasă și mai mare. Zilnic din mireasma-i dulce mă înviorez pe cale, și cu brațul ei mă poartă spre locașurile Tale. [V3] Bunătatea Ta, o, Doamne, orișicând și orișiunde, este proaspătă și plină și în orice loc pătrunde. În lucrarea ei sfințită este gata-n orice vreme, să mă ierte, să mă-ndrume și la sânu-Ți să mă cheme. [V4] Mulțumesc de bunătatea-Ți, care-ntruna mă-nfășoară, și veghează peste mine neobosită și ușoară. Ție, Doamne-al bunătății toată slava se cuvine, căci prin ea, fără-ncetare, Tu cobori întreg la mine.