Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Atâta ai din Dumnezeu, cât poți cuprinde în iubire, /: cât inima ți-o dai mereu, (bis 1) spre-a ei curată împlinire. :/ [V2] Atâta adevăr pătrunzi, cât ai din dragoste în tine, /: şi-n Templul harului te-ascunzi, (bis 1) cu cât o dăruiești mai bine. :/ [V3] Atâta mântuire ai, cât poți iubi pe orișicicare, /: căci nu e cer și nu e rai, (bis 1) când nu-i iubirea arzătoare. :/ [V4] Atât sporești cu-adevărat, în frumusețea cea divină, /: cu cât te lași mai îmbrăcat (bis 1) cu-a dragostei cerești lumină. :/ [V5] Căci Dumnezeul Cel ascuns, cu toate harurile, toate, /: Se lasă pe deplin pătruns, (bis 1) prin taina dragostei curate. :/