Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Era o seară de Nisan, o seară înstelată. La pieptul sfânt, nepământean, se apleca ușor Ioan cu tâmpla-nfiorată. Prin nori de fum, prin larmă grea, veneau la sfat rabinii. Străjeri călări jucau în șea. Și-n casă mielul aburea sub licărul luminii... [V2] Deodată... se făcu sub cer o liniște adâncă un glas de corn, un grai stingher, vestea acel străvechi mister ce ne-nfioară încă... Și-atunci Păstorul între oi șopti privind spre stele... "O, cât am vrut să fiu cu voi La sărbătoarea vieții noi, La Cina Jertfei Mele. [V3] Așa vorbea în ceasul greu, Isus, cu glas de cetini, ”Aceasta-i mana ce-o dau Eu... Acesta este trupul Meu... Luați, mâncați, prieteni... " Deasupra sfântului pahar un glas șoptea sub lună... ”Acesta-i veșnicul Meu dar... Acesta-i sângele de Har... Sorbiți-l împreună„.” [V4] Întotdeauna când cinați, să v-amintiți de Mine, Și-al Meu va fi între-mpărați acel ce va iubi pe frați mai mult decât pe sine... Apoi doi ochi au tresărit, scrutând nemărginirea. . „ -O, Tată, ceasul a sosit. . așa cum Eu Te-am proslăvit și Tu să-mi fii slăvirea!" [V5] Și tot ce-a fost, tot ce-a urmat e scris în zări albastre. e scris în lume-n lung și-n lat și-n chivotul cutremurat al inimilor noastre. Era o seară de Nisan, o seară de ecouri. Dar cum va fi, ce sfânt alean, în fericitul Canaan de dincolo de nouri.