Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Doamne, laudele mele, Cât ar semăna-ntre ele, Ca și niște stropi de rouă, Totuși fiecare-i nouă, Precum nouă-i fiecare Mângâiere și-ndurare, Lacrimă și bucurie, Care mi le dai Tu mie. [V2] Doamne, nouă-i orice seară, Ce-n odihnă mă-nfășoară; Nouă-i orice dimineață Luminată de-Ta Faţă; Nouă-i orice zi-nsorită, Peste mea rodită; Nouă-i orice bogăție, Care-ntruna Tu-mi crești mie. [V3] Doamne, laudele mele, De-or fi cât-un cer de stele, De-or fi cât-un câmp de floare, De-or fi cât nisip la mare, De-or fi câtă iarbă moale, De-or fi câtă frunză-n vale, N-ar ajunge-n veșnicie, Pentru cât mi-ai dat Tu mie.