Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Nu poţi stăvili iubirea, când în suflet se aprinde, cum nu poţi opri furtuna, când pământul greu cuprinde. [C] /:În para iubirii, Isus, necurmat, să-mi ardă fiinţa, spre tot ce-i curat. :/ [V2] Nu poţi sta în nepăsare, când iubirea te împinge. Ea doboară orice piedici şi-orce gând străin îl stinge. [V3] Nu poţi niciodată-ascunde harul dragostei curate, cum nu poţi ascunde focul, între frunzele uscate. [V4] Căci iubirea-i soare veşnic, dătător de fericire; sufletul care-o primeşte se preface-n sfânta-i fire.