Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C V6 C [V1] Când Tu pluteşti pe-a mele valuri, din mal în mal se face cale, lumina valurilor mele sărută umbra tălpii Tale. [C] Când mă-nsoţeşti, Isuse, tot cerul este-al meu, lumina Feţei Tale mă mângâie mereu. [V2] Când Tu-mi călătoreşti pe-ntinsul pustiu al ţarinilor mele, tot praful meu sărută urma şi talpa Ta, călcând pe ele. [V3] Când Tu-mi cobori pe liniştirea cuvintelor Scripturii sfinte, m-apropii şi-ţi sărut cu lacrimi umblarea Ta printre cuvinte. [V4] Când Tu-mi pui jugul Tău pe umeri şi-mi faci pe cruce loc şi mie, şi-mi dai o parte din ocară, - cum le sărut cu bucurie! [V5] Când stau plecat, cum norii serii în rugăciunea lor spre soare, din sărutarea Feţei Tale, mi-s buzele strălucitoare. [V6] Ce-ar mai putea fi-atunci pe lume, o slavă-asemeni pentru mine, ca sărutarea-mpărtăşirii nemaidesprinsă-n veci de Tine.