Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] A fost cândva o veşnicie în care toate câte sunt, /: erau în Tine, iar Tu-n Tatăl :/ Idee-ntâi, apoi Cuvânt. :/ [V2] Tu, Cel ce-acum oriunde-n toate eşti Viaţă, Sâmbure şi Miez, /: Fiinţă, Suflet şi Mişcare, :/ Întreg niciunde nu Te vezi. :/ [V3] Prin Tine stă, prin Tine suie lumina-ntregului Pătruns, /: Tu care ne dezvălui totul, :/ ne eşti mereu Cel mai ascuns. :/ [V4] Tu Cel ce cât Te-aflăm mai dulce, eşti mai dorit şi mai căutat, /: cu cât mai mult ne-apropii totul, :/ ne eşti mereu mai depărtat. :/ [V5] Va fi cândva o Veșnicie când iar vei strânge câte sunt, /: în Tine-ntâi, apoi în Tatăl, :/ Ideea de după Cuvânt! :/