Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Să mă urc mai sus de locul unde pân-acum am stat, pân-aici ajunge focul, încă nu-s de-ajuns curat. Să mă urc mai sus de starea cea în care-am lenevit, până la încredințarea care-o dă un duh smerit. [V2] Să mă urc mai sus de rândul celor ce-n păcat trăiesc, până ce-mi va spune gândul c-am atins tărâm ceresc. Să mă urc mai sus pe munte, pân-la singur cu Hristos, toate grijile mărunte să le uit departe jos. [V3] Să mă urc mai sus spre Țintă stăruind să mi-o ating, orice duh - să nu mă mintă, orice piedică s-o-nving. Să mă urc mai sus întruna, către Tine Soare-ascuns, și să stau pe totdeauna, doar atunci când Te-am ajuns.