Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Încrede-te-n nădejdea care din conştiinţa ta te-ndeamnă, /: ridică-te şi mergi cu râvnă pe drumul care ea-ţi înseamnă. :/ [V2] Căci ea e solul sfânt pe care Hristos ţi l-a trimis în cale, /: s-o ai, pe drum, spre El o floare din cerul răsplătirii Sale. :/ [V3] În stări de har, când duhul nostru cu visele din trup îşi iese, /: întrezăreşte viitorul făcându-şi tainele-nţelese. :/ [V4] Atunci Hristos ne dă doar unda unei miresme fericite, /: din locul unde ne aşteaptă cu frumuseți nebănuite. :/ [V5] De-aceea-ncrede-te-n nădejdea ce-a pus-o Dumnezeu în tine, /: căci ea e lanţul de lumină cu care te-a legat de Sine. :/