Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C [V1] Nu-i greu să uiţi al suferinţei orice calvar şi orice chin, când sărbătoarea biruinţei te răsplăteşte pe deplin. E greu să uiţi atunci când rana stă sângerând necontenit, când băutura ta şi hrana e numai plânsul chinuit. [C] O, har ceresc, dar chiar şi-n clipa când orice soare pare stins, dă-mi sufletului meu aripa ce să mi-l 'nalţe mai aprins. [V2] Nu-i greu să lupţi când Viitorul ţi-e mai frumos şi mai senin, când tot mai 'nalt şi sfânt ţi-e zborul spre ce-i statornic şi divin. E greu să lupţi când tot mai slabă ţi-e flacăra din ochi şi glas, când inima-i mereu mai roabă şi nici un Ţel n-a mai rămas. [V3] Nu-i greu să crezi când ce te-aşteaptă ţi-e tot mai 'nalt şi mai frumos, când calea ta-e tot mai dreaptă şi starea mai lângă Hristos. E greu să crezi când nici o rază nu-ţi mai răzbate printre nori, când numai suferinţa-i trează şi-n toate celelalte mori.