Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Sfânt Adevăr, nu sunt cuvinte să pot să spun aşa cum vreu minunea bucuriei sfinte, cu care-mi umpli-adâncul meu. Când strălucirea Ta-mi răzbate pe mii de căi spre mii de stări, mi-nalţă gândurile toate spre tot mai înțelepte zări. [V2] Sfânt Adevăr, ce fericită şi plină-i strălucirea Ta, când faţa mea descopentă se scaldă şi se-afundă-n ea. Mi-a dat şi dragostea, din sine să gust simţiri de negrăit, dar când şi-n ea sunt eu şi-n Tine, trăiesc minunea înmiit. [V3] Sfânt Adevăr, Isuse, Marea lubirii Sfinte, Scump Isus, în veci fii preamărit de starea în care sufletul mi-ai pus. În negrăita-Ţi strălucire stă Adevărul negrăit, şi-n dulcea Ta împărtășire al Dragostei izvor slăvit.