Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Luptă-te, dar niciodată nu-nceta zicând: de-ajuns! Lângă tine totdeauna poate fi-un vrăjmaş ascuns. Seamănă, dar niciodată să nu spui: am isprăvit! Uită-te ce necuprinderi mai sunt încă de muncit. [V2] Mângâie, dar niciodată nu gândi: ajunge-acum! Vezi, sunt numai răni şi lacrimi cât cuprinzi, pe-al vieţii drum. Sufere, dar niciodată nu te plânge: nu mai pot! Cât i-ar fi de-amar paharul fundul lui e miere, tot. [V3] Dă, jertfeşte-te, împarte-ţi inima cu tot din ea. Că nu dai, ci strângi cât veşnic vei fi-uimit cât vei avea... Astfel a făcut în clipa cât a fost pe-aici Hristos. Şi-avuţia Lui se-ntinde cât nu-i sus şi cât nu-i jos.