Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C [V1] O daltă e Cuvântul, iar inima-i o stâncă, de mii de ori loveşte şi tot nu cade încă. Ci numa-nţelepciunea iubirii e în stare să poată pân-la urmă ca stânca s-o doboare. [C] O, fiecare suflet cu altul nu-i la fel, nimic decât iubirea n-ajunge pân-la el. [V2] Un plug este Cuvântul iar inima-i o glie, de mii de ori o ară şi ea-i mereu pustie. Ci numai asudarea iubirii izbutește să scoată rod de unde în veac nimic n-ar creşte. [V3] O sabie-i Cuvântul, iar inima-i cetate, de mii de ori împunge şi-adesea n-o străbate. Ci numai stăruința iubirii dac-ajunge, ades cu ani de lacrimi Şi jertfe-a o străpunge.