Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Se duc cocorii rând pe rând şi rând pe rând trec rândunele, spre locul unde-un tainic gând îndeamnă inima din ele. Spre Ţara Soarelui voios un dor tot mai aprins le-ndeamnă, cu cât în faţă-i mai frumos, cu cât în urmă li-e mai toamnă. [V2] Plecaţi iubite rândunici, dar când veţi fi trecute marea, uita-veţi oare voi c-aici e cuibul ce v-a dat cântarea? Se duc şi-a mele dragi cântări, rând după rând spre Sfânta Ţară, unde-n eterne desfătări le-aşteaptă sfânta lor Comoară. [V3] Se duc cu-atâta zbor voios şi-un dor cu-atât mai sfânt le-ndeamnă, cu cât 'nainte-i mai frumos, cu cât în urmă-i tot mai toamnă. Zburaţi cântări, dar când odat' veţi fi în slava Ţării Bune, la cuibul gol ce v-a zburat, gândiţi-vă cu rugăciune.