Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Chiar şi de m-ai da în mâna celui mai înfuriat, fă să nu mă tulbur, Doamne, căci aş face-un greu păcat. Dar și chiar de-o să mă tulbur în vreo clipă, cea mai grea, fă să nu mă tem vreodată, teama-i spre ruşinea mea. [V2] Dar şi chiar de mă voi teme, când aş fi mai slab de zel, fă să nu fug niciodată, căci fugind aş fi-un mișel. Dar şi chiar să fug vreodată, în vreun nebunesc păcat, fă să nu mă lepăd, Doamne, căci atunci sunt blestemat. [V3] A mă tulbura, sau teme şi-a fugi chiar, pot cândva, căci prin plâns şi pocăință pot să sper că-mi vei ierta. Dar dac-am ajuns netrebnic, un vândut şi-un lepădat, am făcut păcatul care până-n veci e neiertat. [V4] /: Doamne, chiar să mor în mâna celui mai cumplit călău, fă să nu pot niciodată lepăda Cuvântul Tău. :/