Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Nu voi dormi pe totdeauna, când mâna Ta va trece lin Şi-mi va acoperi pe-o noapte al ochilor trudit senin. Nici nu mă voi preface umbră nemaiîntoarsă printre vii, când mă vei semăna pe-o noapte în sânul liniştitei glii. [V2] Nici mă voi risipi-n ţărână, când voi fi pus pe-o noapte-n ea, ci am s-aştept ca-n altă mamă o altă naștere a mea. Şi-n clipa când cu glasul care m-ai zămislit cândva, din nou, mă vei chema din aşteptare, voi fi-nviat de-al lui ecou. [V3] Şi-am să mă 'nalţ spre viaţa care am aşteptat-o adormind, înmărmurit de strălucirea a tot ce voi vedea-nviind. Şi-n negrăita mea uimire la umbra harfei mele stând, pierdut Îţi voi şopti-n neştire Isuse, Numele-Ți plângând.