Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Ce gol sunt fără Tine, Mântuitorul meu! Ce seacă mi-e viaţa când nu Te simt, mereu! Ce trist şi fără pace şi-n întuneric sunt, când plec de lângă Tine, spre oameni, pe pământ! [V2] Ce grea-mi devine crucea, când singur vreau s-o duc când las cărarea-Ți sfântă și alte căi apuc! Ce fără sens sunt toate în mintea mea de lut, şi cele ce-s făcute, şi ce-ar fi de făcut! [V3] Doar Tu dai vieţii mele şi pace şi-nţeles, şi roadele plăcute din viaţa Ta se ţes. Din Tine curg în mine izvoarele de har, prin mărginitul "astăzi" spre-un " Mâini" fără hotar.