Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Ce suntem noi, Doamne, umbră şi părere, un suspin de-o clipă, iar apoi tăcere. Ce curând ne creşte şi ne ia pământul, izvorâm ca apa şi zburăm ca vântul! [V2] Ce lăsăm noi, Doamne, la plecarea noastră, din taina cea neagră spre taina albastră? Vrednică-i de voia şi zările Tale doar urma luminii pe-a dragostei cale. [V3] Ce lăsăm noi, Doamne, din visul opririi, doar sfânta cenuşă jertfită iubirii, cereasca mireasmă ce-am ars rugăciunii şi roua de aur din ochii minunii. [V4] Ce ţinem noi Doamne, al nostru-n vecie, doar ce dăm acuma la alţii şi Ţie, doar dulcea tăcere, sfinţită-n suspine, doar ceasul de taină trăit lângă Tine.