Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Veşmântul să-mi fie ţesut din raze ţâşnite din soare, /: să port pretutindeni, tăcut, divina luminii culoare. :/ [V2] Şi-a păcii culoare să am, şi-a dragostei vii şi aprinsă, /: iar fiii Golgotei mi-s neam de-oriunde din lumea întinsă. :/ [V3] Ca Tine să fiu vreau şi eu, Isuse, în trai şi-n lucrare, /: să am ca şi Tine, mereu, culoarea cea fără culoare. :/