Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Ca stânca-n furtuni neclintită, să-ţi fie credinţa şi viaţa, /: şi pacea de sus, fericită, să-ţi umple şi duhul şi faţa! :/ Cuvântul să-ţi fie lumină şi-ndemn ne-nfricat pe cărare, cu mintea de-a pururi senină să faci pentru Domnul lucrare. [V2] Spre lumea ce fierbe ca mustul privirea nicicând să se-ndrepte, /: să nu-ţi strice ochii şi gustul de căile sfinte şi drepte. :/ Să zbori peste neguri, 'nainte, sfârşitul nu este departe, de harul nădejdilor sfinte, avea-vei curând şi tu parte. [V3] Şi-atunci vei primi moştenirea cu sfinţii-n lumină cerască, /: trăind pe deplin fericirea ce-n veci nu-ncetează să crească :/ Comoara preasfântă primită păstreaz-o întruna curată, s-o poţi aşeza, neştirbită, În mâna Slăvitului Tată!