Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Nu poţi dovedi credinţă, nici răbdare, nici iubire, când fiinţa ta n-arată umilinţă în trăire. Căci smerenia păstrează harurile toate-n tine, /: ea-i lumina ce desparte ce e rău de ce e bine. :/ [V2] Nu poţi ca să ai iertarea fărdelegilor din viaţă, când podoaba umilinţei nu ţi-e-n suflet şi pe faţă. Căci smerenia te umple cu tărie şi speranţă, /: şi te-ncredinţează pururi, cu-a iertării siguranţă. :/ [V3] Nu poţi înţelege taina adevărului puternic, când smerenia nu-ţi face sufletul profund cucernic. Căci în umilinţă-adâncă urci pe scara-nţelepciunii, /: fără ea cobori în bezna şi-n robia stricăciunii. :/ [V4] Nu poţi să rămâi în cerul frumuseţilor supreme, când virtutea umilinţei nu ţi-e far în orice vreme. Căci smerenia te ţine în splendoarea Casei sfinte, /: minunându-te de Faţa Preaslăvitului Părinte. :/ [V5] În veşmântul umilinţei niciodată n-ai să sângeri... Doar smerenia preface iadu-n rai şi dracii-n îngeri. Iar în luptele divine, vei păşi cu biruinţă, /: căci aşa tu semăna-vei cu Isus: prin umilinţă! :/