Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Ce dulce Ţi-e privirea, Mântuitor iubit, c-atâta pace-mi toarnă în sufletu-mi lovit! /: Mă umple de lumină şi de-al credinţei har, şi mi-ntăreşte paşii pe calea vieții, iar. :/ [V2] Ce-alinătoare-i vorba pe care Tu mi-o spui, că nou avânt mi-aprinde spre ceruri să mă sui! /: Mi-nlătură din cale tot greul adunat de duhu-mpotrivirii, prin veacu-ntunecat. :/ [V3] Ce moale-Ţi este mâna cu care mă mângâi, şi mi-o întinzi ca sprijin şi-n urmă ca şi-ntâi! /: Ce minunată-i toată Fiinţa Ta, Isus! Ea-mi copleşeşte viaţa cu haruri de nespus! :/