Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Învaţă de la ape să ai statornic drum, învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum, învaţă de la umbră să taci şi să veghezi, învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi. învaţă, învaţă. Învaţă de la soare cum trebuie s-apui, învaţă de la piatră cât trebuie să spui, învaţă de la vântul ce-adie pe poteci, cum trebuie prin lume de liniştit să treci, învaţă, învaţă. învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori. [V2] Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat, învaţă de la nufăr să fii mereu curat, învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi, învaţă de la ape să nu dai înapoi, învaţă, învaţă. Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea, învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea, învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti, învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti, învaţă, învaţă. Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori, cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori. [V3] Învaţă de la greier, când singur eşti să cânţi, învaţă de la lună să nu te înspăimânţi, învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei, şi du-te la furnică să vezi povara ei. învaţă, învaţă, învaţă de la floare să fii gingaş ca ea şi mielul să te-nveţe să ai blândeţea sa, învaţă de la păsări să fii mereu în zbor, învaţă de la toate că totu-i trecător, Învaţă, învaţă... Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci.