Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Vedem cu-adevărat atuncea când din viitor înspre prezent privim, /: când lui Hristos, noi, fiecare gând I-l facem rob, și gândul Lui primim. :/ [V2] Căci nu de jos lumina s-a pornit. și nu pământu-i obârșia sa, /: ci sus, în Dumnezeu s-a plămădit, din El, din firea Lui ne-o dă așa. :/ [V3] Și viața-și are tainicul izvor nu-n cele fără viață și pustii, /: ci-n Dumnezeu a toate Creator și Dătătorul harurilor vii. :/ [V4] Din stări de cer, din Dumnezeu privind, înspre pământ, cu tot ce e pe el, /: pricepem adevărul, negreșind, primind în noi adevăratu-i fel. :/ [V5] Această-înțelepciune s-o-nvățăm în umbletele noastre tot mereu; /: de veșnicul Cuvânt să ascultăm, spre toate să privim din Dumnezeu. :/