Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Nu te teme, crede numai! lui Iair ai zis, când primi amarnic vestea, neagră ca-n abis Tu ştiai mai dinainte că fiica-a murit, dar mergând spre ea, pe cale ai mai zăbovit. [V2] Fie jalea cât de mare, dacă mă-nsoţeşti, ea lucrează peste margini, bucurii cereşti. Nu sunt singur în durerea grea de îndurat, cum Tu singur, pe-a Ta cruce, vina mi-ai purtat. [V3] Petru nu-ţi ceru-alinarea furtunoasei mări, ci spre Tine să păşească peste-mprejurări; Astfel, nu pari o nălucă, ci de-apururi treaz, să dispui Tu şi sfârşitul, în orice necaz. [V4] Umbra morţii, lângă Tine, o străbat cântând, căci mă scoate spre un bine, peste orice gând Nu mă tem, ci doar credinţa umple duhul meu, peste cele trecătoare, simt pe Dumnezeu.