Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Ce poate-un om lua cu sine mai drag ca ultimul salut, când niciodată nu mai vine în locul unde-a petrecut. Când scurtă trecere grăbită e-al vieţii-nşelător popas, de orice faţă întâlnită să te desparți cu-un bun rămas. [V2] Ascultă inimă, ascultă îndemnul dragostei mereu, c-o umilinţă-atât de multă, cât datorezi lui Dumnezeu. Desprinde-te de-orice dorinţe păstrându-ţi sufletul uşor, să simţi cu cei plecaţi 'nainte ceva din veșnicia lor. [V3] Dezvaţă-te deplin de-a cere şi-nvaţă să renunţi mereu, atunci nu vei simţi durere când să te smulgi ţi-o fi prea greu. Atunci trecând pe lângă toate, avea-vei drumul luminos, şi urmele înmiresmate ca de ceva după Hristos.