Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Când nu-mi pot plânge ochii, plecaţi la rugăciune, trimite-mi suferinţa Părinte, să mă-mbune. Când inima uscată nu-mi vrea să mi se-moaie, trimite-mi încercarea Părinte, să mi-o-ndoaie. [V2] Când sufletul meu uită săracul care cere, dă-mi foamea şi dă-mi setea, mă ceartă cu durere. Când mâinile-mi-aleargă strângând deşertăciune, Părinte, dă-mi mustarea, arzând să le-mpreune. [V3] Când buzele-mi prea umblă cu vorba cea uşoară, trimite-le-nsetarea, să-nveţe-a plânge iară. Căci când mi-ajunge viaţa nevrednică de Tine, Părinte, doar nuiaua îmi poate face bine.