Anonim V1 V2 V3 V4 V5 V6 [V1] A venit de mult, de sus Păstorul cel bun, Isus, /: Și prin lume a umblat, oi pierdute–a căutat. :/ Să le ducă la izvoare, ca de sete să nu moară. [V2] /: Uşa le–a deschis să iasă La păşunea cea aleasă. :/ Dar oile n–ascultau, cu capul se repezeau, /: Cu coarnele L–au împuns Și în coastă L–au străpuns. :/ De–a curs apă şi mult sânge, Cerul a–nceput a plânge, [V3] /: Soarele s–a–ntunecat, Luna–n sânge s–a schimbat. :/ Acum, El e dus din lume să afle la oi păşune, /: Și poruncă a lăsat oilor ce–au păşunat. :/ Oile să se–mpreune, laolaltă să se–adune, [V4] /: Lupul să nu le mănânce, Tâlharul să nu le strice. :/ Păstorul cel blând şi bun, În ceruri, e dus acum, [V5] /: Dar peste puţină vreme, Vine iarăşi să le cheme. :/ Să le ducă–ntr–o grădină Unde vor avea odihnă, [V6] /: Acolo–n pace vor fi, Mai mult nu vor flămânzi. :/ Nici nu vor mai rătăci căci Domnul le va păzi, /: Și vor fi în viitor, doar o turmă şi–un Păstor. :/